vineri, 15 iulie 2016

I like yellow!







De o vreme incoace am o fixatie pentru culoarea galbena. Si aproape obsesie pentru floarea-soarelui. Am incercat chiar sa pictez floarea asta. E greu cand nu ai talent.:)

Am incercat sa imi explic de ce, dar nu am prea reusit. O fi ceva in subconstient. Mi-am redecorat una din camere umpland-o de lucruri colorate in galben sau nuante apropiate si ma simt tare bine cand stau acolo. Ma simt energizata, mai optimista, mai plina de viata, mai toleranta, mai vesela. Acolo ma izolez sa citesc, sa scriu, sa ma rog, sa ma gandesc la viata mea. Galbenul devine pauza de relaxare, pastila de energie, declicul pentru visare, post-it-ul cu ce nu am voie sa uit. 



 Zic specialistii ca e cea mai expansiva culoare, benefica pentru starea noastra psihica si fizica. E culoarea verii, a florii-soarelui, a spicului de grau, a nisipului de pe plaja, a amintirilor frumoase din vacante...Doar ca in cazul amintirilor capata o nuanta de cenusa, de uscaciune. O prefer pe cea vie, a prezentului, cea pe care Van Gogh a sechestrat-o pentru eternitate in tablourile sale. In spicul de grau e deja nuanta toamnei ce va sa vina, holograma frunzelor cazute. 



Ma gandesc ca si obsesia pentru floarea-soarelui spune ceva despre mine in momentul prezent. Sa vedem: infloreste vara, o saruta soarele dimineata devreme si ea se deschide spre el, urmarindu-l credincioasa si mereu indragostita, cu chipul ei delicat, pana la apus. Cand nu-l mai vede isi pleaca chipul suparata, asteptand repetarea miracolului.
Dumnezeu insusi picteaza lumea cu lanuri galbene, zambitoare, vrand parca sa ne aminteasca ca, asa cum floarea urmareste soarele, neputand straluci in lipsa lui, asa si oamenii devin umbre calatoare in lipsa gratiei divine. 



Si eu infloresc sarutata de un soare numai al meu. Gravitez in jurul fiintei mele, impulsionata de el. Fiinta mea se umbreste in lipsa lui, dar traieste cu energia inmagazinata din razele lui si stie ca ritmul lumina-umbra se repeta si nu poate fi intrerupt. Iubirea e energia care hraneste  acest ritm. La randul meu, sunt soare pentru alte flori si imi asum rolul cu toata dragostea. 



Sa fiti flori iubite de soare si sa luminati iubind alte flori!   

vineri, 10 iunie 2016

Status: indurerata







Ne mor copiii, prietenii, eroii...Ne mor in accidente groaznice si stupide sau rapiti de boli necrutatoare, dupa suferinte lungi...Se duc suflete bune si tinere si nu gasim nicio explicatie logica pentru disparitia lor brusca. Lasa goluri imense, familii indurerate, copii fara tati, mame fara copii...


Moartea e coplesitoare! O mama isi ingroapa fetita de 1 iunie, un baiat isi pierde tatal in accident de masina, cancerul rapeste un alt tata de langa copilul lui, de langa sotie, de langa prieteni...
Un elicopter prabusit transforma in nefiinta patru eroi...


Tragedia din Colectiv, tragedia de la Paris, tragedia dintr-un mic orasel de provincie... Moartea ia in stil mare sau cu discretie...Nimeni nu o poate opri!