Odă bărbaților (sic!)
In America anului 2018 e vânatoarea de vrăjitoare. Actrițele poarta negru la ceremonii de decernare. Apar săptămânal noi cazuri de hărțuire sexuala. Bărbații sunt stigmatizați - concluzia - ”bărbații e porci”.
In Franța anului 2018, Catherine Deneuve, celebra divă a cinematografiei anilor 60-70, figura iconică a eleganței și rafinamentului, ia atitudine în favoarea ”porcilor”. Diferențele culturale își spun cuvântul în tipul de atitudine față de spinoasa problemă.
Dacă în America, unde sexualitatea a luat de multe ori forme aberante, problema hărțuirii sexuale a devenit o tară, în Franța - țara manierelor elegante și a flirtului, femeile au o altă abordare a problemei. Franțuzoaicele consideră că atenția insistentă din partea bărbaților, flirtul, apropourile fără perdea, sunt comportamente care fac femeia să se simtă femeie, sunt etalon pentru atractivitatea acesteia, sunt oglinda în care ele se privesc permanent.
Revenind pe plaiuri mioritice, ne uităm la atitudinea româncelor în cazul hărțuirii sexuale. De obicei, recțiile la noi sunt cenzurate de rușine. Dacă femeia din România a fost hărțuită sau chiar agresată sexual, de foarte multe ori tace, de rușine sau de frică. Poate s-a lasat hărțuită pentru un job mai bun, poate are copii și nu îi poate face de rușine, poate...și ne putem gândi la multe alte situații cu ”poate”. Mai exista cealaltă categorie care, la fel ca locuitoarele Albionului, sunt doritoare de flirt, se măsoară în atențiile cu tentă sexuală ale bărbaților. Prea puține au curaj să recunoască. Iar intervine rușinea, frica de stigmatizare, frica de șoaptele pe la colțuri. Fraza ” e curvă”.
În acest punct vreau să uit de scandalurile sexuale de la Hollywood. În acest punct vreau să vorbesc despre cei care intră în categoria de BĂRBAT.
Și încep cu un REGE oarecare care și-a purtat țara în suflet pâna la moarte, care a renunțat cu demnitate la rang pentru a-și salva poporul, care a trăit frumos și demn într-un exil care nu l-a secătuit sufletește. Un rege plâns și repede uitat. Fac o reverență respectuoasă și trec mai departe.
Mă gândesc apoi la BĂRBAȚII purtători de războaie care de multe ori nu sunt ale lor. Veterani ai conflictelor mondiale, voluntari pe fronturi negre, mustind de sânge, pe care propria țară i-a uitat și îi respinge. Suferind de PTSD, de depresii grave, de foame si frig, dar cel mai grav, suferind de absența dragostei, se sinucid, mor neștiuți, câte unul la doua ore, conform statisticilor. Au fost ”on the wrong side of Heaven and on the righteous side of hell”.
Mai sunt și BĂRBAȚII care mișcă lumea, cu minți creatoare, vizionari cu mult înaintea timpului. Cei care revoluționează existența, care inventează lucruri și dau o măsură a capacității creierului uman. Subiectul e prea vast pentru a fi epuizat aici.
Am lasat la urmă o categorie particulară de BĂRBAȚI. Sunt cei care poarta războaie mai mici, războaie neștiute, ale propriilor familii. Aici este BĂRBATUL care își poartă pe brațe soția imobilizată în scaun cu rotile și o ajută să crească doi copii. Tot aici e BĂRBATUL pentru care familia este mai importantă decât orice altceva, cel care e soț și tată, mereu prezent, mereu implicat. Aici e cel care își îngrijește soția bolnavă de cancer până la capăt. Cel demn, cel corect și vertical, cel de care femeia de lângă el se îndragosteste zi de zi,cel care o face mereu sa se simta apreciată și iubită, soțul, iubitul, prietenul cel mai bun, fratele pe care ea nu l-a avut, cel care impune rspect și admirație. Cel căruia îi e greu dar nu se plânge, ale carui poveri le bănuiești dar nu le cunoști total. EL, BĂRBATUL, SOȚUL MEU...