duminică, 27 septembrie 2015

Handbalul, iubirea mea...

Foto: Bogdan Sandru

Ce urmeaza este un text din  noiembrie 2014, postat pe facebook, intr-un moment in care echipa de handbal a orasului era intr-o situatie delicata in clasament si din punct de vedere al moralului. Mi-e drag textul si de aceea am decis sa il pun pe blog. Deci...


Draga echipa,
De ce e frumos orasul asta? Pentru ca Ariesul trece prin el si ii spala fata, pentru ca are Cheile Turzii aproape si imprumuta orasului ceva din maretia lor, pentru ca are cea mai frumoasa salina din lume si, nu in ultimul rand, pentru ca are oameni frumosi, cu suflet mare si cu trairi adevarate. Si poate ca motive ar mai fi. Pentru noi, fanii, sigur mai exista unul. Cand mergem pe strada, cu capul plecat si cu sufletul plin de griji, unul din lucrurile care ne scot din ale noastre este un afis mic si colorat in galben si albastru, care anunta urmatorul meci de handbal. Fiecare meci e o evadare din griul grijilor de zi cu zi, ocazia de a sparge tiparele, adrenalina si bucurie, iar voi, handbalistii, sunteti eroii nostri. Barbatii va respecta si va invidiaza, femeile va adora, copiii v-au transformat in idoli, bunicii si bunicile uita ca au pensii de mizerie si dureri de oase.
Ne-ati invatat sa visam frumos, ne-ati invatat ca se poate, ne-ati invatat ca munca serioasa aduce rezultate pe masura. Locul III in sezonul trecut a fost o realizare la care nu am indraznit sa speram. Ar fi trebuit sa iesim in strada sa sarbatorim alaturi de voi.
Va apreciem munca si sacrificiul, va respectam pentru ceea ce sunteti, traim si murim la fiecare meci alaturi de voi, suferim alaturi de voi la fiecare accidentare si ne place sa credem ca suntem al optulea jucator de pe teren.
Ne inclinam cu respect in fata fiecaruia dintre voi si va rugam sa nu renuntati la visul frumos care se numeste AHC Potaissa Turda. Luati-ne cu voi la fiecare meci din deplasare, undeva intr-un buzunar de suflet, iar la meciurile de acasa acordati-va timp sa ascultati inima mare care bate alaturi de voi in sala Gheorghe Baritiu.
Hai, Potaissa! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu