Si acest text a fost postat pe facebook in iunie 2014.
Acum, dupa ce turneul final s-a incheiat iar emotiile pozitive si negative s-au mai asezat, imi permit sa exprim impresii personale legate de acest eveniment. As vrea sa incep prin a spune ca l-am dus pe fiul meu la handbal, in primul rand, pentru a face sport, in al doilea rand, pentru ca din toate formele de sport practicate in orasul nostru, handbalul se face cu seriozitate si eleganta si, in al treilea rand, pentru faima celor doi Antrenori de la juniori. Mai exista un motiv, poate mai important decat toate cele de mai sus si acesta este dorinta ca fiul meu sa invete valori precum prietenia, loialitatea, spiritul de echipa, curajul, cinstea si rsponsabilitatea.
Turneul final de handbal de la Turda mi-a lasat un gust amar si m-a facut sa ma intreb ce va invata fiul meu din acesta experienta. Si nu pentru ca micii handbalisti s-au clasat pe locul noua. Gustul amar a fost provocat de atitudinea unor parinti fata de ceea ce s-a intamplat pe teren. Am crezut ca rolul parintilor in astfel de situatii este sa incurajeze si sa sustina echipa. Nu cred ca este permis ca un parinte sa injure din tribuna un copil aflat pe teren, nu cred ca un parinte are dreptul sa faca reguli sau sa le impuna in locul antrenorilor. Parintii au fost invitati ca spectatori si ar fi fost bine sa ramana simpli spectatori. Ei trebuie sa inteleaga ca un meci nu se castiga, nici nu se pierde din cauza unui singur copil. Pe teren sunt sapte jucatori, fiecare cu rolul sau. Daca meciul se castiga sau se pierde este vina colectiva. Sa ne gandim care e aportul fiecaruia in cadrul echipei si apoi sa emitem pareri. Un meci nu se castiga pentru a gadila orgoliul parintilor si, daca se pierde, nu ar trebui sa scoata ce e mai urat din oameni.
Dragi parinti, sa avem grija ce ii invatam pe copiii nostri, pentru ca de ei depinde ce se va intampla in viitor cu aceasta echipa. Sa lasam Antrenorii sa-si faca treaba. Daca putem ajuta in vreun fel, sa o facem. Daca nu, sa nu incurcam.
Turneul de handbal trebuie sa fie o lectie pentru noi toti. De aceea, in incheiere, ma inclin in fata celor doi Antrenori, imi declar inca o data respectul imens pentru munca lor, le multumesc copiilor pentru daruire si le doresc mult succes. Sa nu uitati, handbalul este un joc. Sa il pastram asa!
Felicitari, copii! Felicitari, Relu Oroian! Felicitari, Dane Crisan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu